Atacurile de panica

Tulburarile anxioase se regasesc intr-o masura din ce in ce mai mare la populata generala, procentul situandu-se intre 16-20%. Sintagma „atac de panica” a devenit una de larga circulatie, patrunzand in constiinta colectiva a societatii.

Persoanele care au atacuri de panica in mod frecvent au una sau amandoua dintre cele doua temeri caracteristice panicii: teama de moarte si teama de nebunie. Manifestarile resimtite la nivel somatic in timpului atacului de panica pot fi atat de puternic neplacute incat persoana sa simta ca va face un infarct sau ca se va sufoca. De asemenea, starea psihologica din timpul atacului de panica, senzatia de a pierde controlul asupra situatiei, determina teama persoanei ca va innebuni.

Cu toate ca nici moartea nici psihoza nu survin in urma atacului de panica, senzatiile resimtite in acele momente sunt atat de reale, incat teama este permanenta pentru persoana care experimenteaza atacuri de panica. Suferinta psihologica este una insemnata, ajungand pana la a afecta calitatea vietii persoanei si rutina sa zilnica. Exista riscul de a evita situatiile in care au survenit atacuri de panica, iar in cazul acesta viata poate fi restrictionata seminificativ: renuntarea la serviciu, renuntarea la a mai iesi din casa, renuntarea de a se mai intalni cu anumite persoane, renuntarea la a conduce autoturismul etc.

Apartinand in principal tulburarilor anxioase (panica, tulburare obsesivo-compulsiva, anxietate sociala, anxietate generalizata, fobie specifica si stres posttraumatic), atacul de panica poate insoti si tulburari afective, tulburari in legatura cu o substanta (consumul de droguri, consumul de alcool etc) sau tulburari de natura medicala (cardiace, respiratorii, vestibulare, gastrointestinale).

Simptomele atacului de panica

Pentru ca o perioada distincta de frica si disconfort sa fie diagnosticata drept atac de panica, este nevoie ca 4 sau mai multe din urmatoarele 13 simptome sa apara brusc si sa escaladeze in intensitate in decurs de 10 minute:

• palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
• transpiratii;
• tremor sau trepidatie;
• senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare;
• senzatie de sufocare;
• durere sau disconfort precordial;
• greata sau detresa abdominala;
• senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin;
• derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi);
• frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;
• frica de moarte;
• parestezii (senzatii de amorteala sau de furnicaturi);
• frisoane sau valuri de caldura

Interventia psihologica

Terapiile cognitiv-comportamentale si-au dovedit stiintific eficienta in tratarea anxietatii si depresiei, avand o metodologie bine pusa la punct si unitara in ceea ce priveste interventia

Pe scurt pasii procesului terapeutic sunt urmatorii:

1. Pregatirea pacientului pentru a ramane in contact cu situatia de care se teme in loc de a o evita, demontand credintele si amenintarile imaginare.
2. Explorarea unor altor patternuri de gandire care sa-i schimbe perspectiva asupra situatiei – inlocuirea gandurilor negative cu ganduri mai realiste. Trecand in revista alternativele de gandire asupra situatiei se dobandeste un sentiment mai mare de control asupra respectivei circumstante, fapt ce determina scaderea incarcaturii anxioase.
3. Pacientul este indrumat spre confruntarea propriilor temeri (de nebunie, de moarte, de a se face de ras) si constientizarea lipsei de temei a acestora. Scopul final este conectarea pacientului la realitate, experimentarea si testarea rezultatelor gandurilor alternative si inlocuirea modului hipervigilent de percepere a realitatii cu un alt tip de perspectiva, mai obiectiva (perspectiva in care pot fi percepute atat pericolele reale, cat si momentele de bine).

Daca v-ati confruntat cu simptomele atacului de panica, si stiti ca nu este o problema medicala, puteti apela la serviciile oferite de psiholog: psihoterapie, consiliere psihologica si tehnici de relaxare.