Copiii si stresul

Copiii, ca şi adulţii, trăiesc experienţa stresului. Acesta poate avea cauze diverse, printre care putem menţiona: cât de bine se descurcă la şcoală, cât de uşor îşi face noi prieteni, precum şi păstrarea vechilor prietenii, cum gestionează adaptarea la presiunea aşteptărilor venite din partea părinţilor, educatorilor, profesorilor, antrenorilor şi instructorilor.

În anumite limite, stresul poate avea un rol pozitiv prin aceea că ne oferă energia necesară să facem faţă unui test dificil, unei prezentări în faţa mai multor persoane, sau unui eveniment sportiv sau artistic. Prea mult stres, însă, ne poate crea dificultăţi de adaptare şi astfel putem experimenta eşecuri. Uneori adulţii nu sunt conştienţi când copiii şi adolescenţii sunt copleşiţi de emoţii şi stres. Atenţia acordată indiciilor comportamentale şi emoţionale este extrem de importantă în identificarea timpurie a unor posibile probleme, respectiv în oferirea de sfaturi şi suport pentru a-i ajuta pe copii şi adolescenţi să depăşească cu succes momentele dificile. În cele ce urmează vom prezenta câteva sfaturi din partea Asociaţiei Psihologilor din America care să vă ajute în recunoaşterea posibilelor semne ale stresului.

Urmăriţi schimbările negative apărute în comportament.
Tinerii de toate vârstele, şi în special copiii, recunosc şi vorbesc cu mare dificultate despre experienţele stresante din viaţa lor şi despre modul în care acestea îi afectează. Pentru copii stresul în sine se poate manifesta prin schimbări apărute în comportament. Cele mai frecvente astfel de schimbări sunt dispoziţia iritabilă, se supără cu uşurinţă, renunţă la activităţile care le produceau plăcere în mod obişnuit, îşi manifestă des îngrijorarea pentru tot felul de motive, se plâng mai des decât de obicei de şcoală, teme, plâng cu uşurinţă, manifestă frecvente reacţii de frică – uneori fără motiv aparent, devin dependenţi şi se agaţă de unul din părinţi sau de învăţătoare, dorm prea mult, sau prea puţin, mănâncă prea mult, sau prea puţin. Este un aspect normal al dezvoltării ca adolescenţii să-şi petreacă timpul cu prietenii şi să se confeseze faţă de aceştia, evitând astfel să vorbească cu părinţii despre problemele lor. Atunci când adolescenţii îşi evită în mod voit şi semnificativ părinţii, când renunţă la prietenii vechi pentru unii noi, abia cunoscuţi, când manifestă mai multă ostilitate în relaţiile cu membrii familiei, toate aceste semne ne atrag atenţia că adolescentul se poate confrunta cu factori stresori importanti. În timp ce comportamentele negative în sine nu sunt întotdeauna în relaţie directă cu un stres excesiv, schimbările negative apărute în comportament sunt aproape întotdeauna un indice clar că este ceva în neregulă în viaţa copilului sau adolescentului. Este indicat ca adulţii să acorde atenţie acestor comportamente şi să decidă care este cel mai adecvat mod de a răspunde sau de a interveni.

ATENŢIE! Uneori acel ”mă simt rău” poate fi cauzat de stres.
Stresul se poate manifesta adesea prin simptome fizice, cum ar fi o banală durere de stomac, sau de cap. Atunci când copiii acuză adesea dureri de stomac, sau dureri de cap, deşi medicul specialist infirmă o problemă reală, sau dacă aceste acuze cresc în frecvenţă şi intensitate în special în anumite situaţii (înaintea testelor, lucrărilor, ascultării la tablă, excursii), este indicat să luăm în considerare şi un posibil stres trăit de copiii noştri.

Fiţi atenţi la modul în care copiii sau adolescenţii interacţionează cu ceilalţi
Se întâmplă uneori ca adolescenţii şi copiii să se comporte la fel ca de obicei în mediul familial, însă să aibă comportamente diferite şi neobişnuite în alte medii sociale. Este important ca părinţii să-şi construiască o reţea socială din care să facă parte părinţii prietenilor copiilor lor, cadrele didactice, instructori, antrenori, vecini etc., de la care să poată obţine suficiente informaţii prin intermediul cărora să-şi cunoască mai bine copiii şi să poată afla în timp util dacă sunt motive de îngrijorare, ceea ce le va permite să răspundă şi să intervină în mod adecvat.

Ascultă şi înţelege
Din cauză că adesea copiii nu sunt foarte familiarizaţi cu termenul stres şi cu semnificaţia lui, ei pot exprima trăirile negative cauzate de stres prin alte cuvinte, cum ar fi: ”sunt îngrijorat”, ”sunt nervos”, ”nu înţeleg”, ”sunt furios”. Copiii şi adolescenţii mai pot exprima reacţiile la stres prin remarci negative despre propria persoană, despre ceilalţi, sau despre lumea din jurul lor (ex: ”Nimeni nu mă place”, ”Sunt un prost”, ”Nimic nu are sens”). Este important pentru părinţi să asculte aceste cuvinte şi declaraţii şi să înţeleagă ce se ascunde în spatele acestora. Poate că adolescenţii şi copiii dumneavoastră încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra unor surse de stres apărute în viaţa lor.

Căutaţi sprijin
Nu este obligatoriu ca părinţii, copiii şi adolescenţii să facă faţă de unii singuri la experienţele copleşitoare ale stresului. Dacă un părinte este îngrijorat că adolescentul sau copilul său are o perioadă dificilă şi manifestă unul sau mai multe din simptomele descrise mai sus (sau altele, lista prezentată fiind una orientativă) poate fi de ajutor să apeleze la sprijinul unui specialist. Acesta poate fi un psiholog, psihoterapeut, sau consilier specializat în lucrul cu copiii.