atacul de panica
Atacurile de panica
02/04/2016
frica sau anxietate
FRICA vs ANXIETATE
03/03/2017
Arata tot

Parenting dupa divort

parenting dupa divort

Hispanic girl with hostile parents

In orice familie divorțul este o situație dificilă, care rareori rezolvă toate problemele, ci mai degrabă generează noi provocări legate de felul în care părinții, separați acum, gestionează timpul petrecut cu copiii. Este necesar să învețe să facă acest lucru cât mai puțin perturbator posibil (pentru toți cei implicați), întrucât cei doi continuă să fie părinții copiilor, indiferent care este relația dintre ei. Iar o altă idee frecvent repetată, legată de familiile care trec printr-un divorț, este că li se recomandă ca întotdeauna să pună pe primul plan nevoile și interesele copiilor.

Cu toții suntem de acord cu aceste principii generale. Este mai dificil să găsim soluții concrete pentru a le pune în practică, cu atât mai mult cu cât familia traversează o perioadă încărcată emoțional iar abordările rezonabile nu sunt întotdeauna ușor de identificat.

Dincolo de detaliile organizatorice și juridice care reglementează timpul petrecut de copil cu fiecare părinte, este important să asigurăm și confortul emoțional al copilului care trece printr-o astfel de situație. În acest sens, pot fi utile pentru părinți următoarele recomandări:

  • Alternați sarcinile legate de copil– vizite la medic, însoțitul în excursii cu clasa, organizarea petrecerilor sau a vizitelor la prieteni. Încercați să evitați situațiile în care un părinte este responsabil cu distracția, iar celălalt este responsabil de îndeplinirea diferitelor sarcini. Chiar dacă unul dintre părinți stă cu copilul doar în week-end, în această perioadă îl poate ajuta pe copil la realizarea unor mici proiecte legate de școală sau a altor sau a altor responsabilități cum ar fi alegerea unui cadou pentru un prieten. De multe ori un părinte percepe, în mod real sau distorsionat, un dezechilibru în ceea privește împărțirea responsabilităților cu celălalt părinte iar discuțiile menite să rezolve situația nu se soldează întotdeauna cu succes (cu atât mai mult cu cât vin pe fondul unor neînțelegeri anterioare și a unui deficit de comunicare care au și dus la divorț). O astfel de situație poate să fie extrem de frustrantă pentru părinte, mai ales dacă copilul va prefera compania părintelui relaxat, responsabil cu distracția. Încercați însă să nu pierdeți din vedere că, pe termen lung, copilul va realiza care dintre cei doi părinți a fost sursa sa de siguranță și de consecvență.
  • Susțineți în fața copilului demersurile inițiate de celălalt părinte, regulile pe care acesta le stabilește. Ideal ar fi ca ambii părinți să cadă de acord asupra a ceea ce înseamnă comportament nedorit al copiilor și să îl sancționeze în mod predictibil și consecvent. Frecvent se întâmplă însă ca ei să nu ajungă la un astfel de acord și să aibă reguli și consecințe diferite. Atâta timp cât ele sunt predictibile pentru copii și consecvent aplicate, aceste diferențe nu vor afecta în mod negativ copilul, căruia însă trebuie să i se acorde o perioadă de adaptare la întoarcerea de la celalalt părinte. Pentru ca adaptarea să se realizeze cât mai lin, este bine ca pentru această perioadă de tranziție părintele să planifice o serie de activități mai puțin structurate: să se uite împreună la un film, să prepare prăjitura favorită, să joace un joc (și nu teme sau curățenie în cameră). Ceea ce însă ar trebui să evitați să faceți este să învinovățiți celalalt părinte pentru faptul ca stabilește niște reguli în încercarea de a-l face pe copil să prefere compania dvs. De asemenea, nerespectarea regulilor nu trebuie sancționată cu diminuarea sau retragerea timpului pe care copilul îl petrece cu celălalt părinte, dar nici cu amenințarea că va fi trimis să stea cu celălalt părinte.
  • Încurajați și susțineți în permanența copilul să se vadă cu celalalt părinte.Refuzul de a vizita un părinte este o situație dureroasă pentru cel respins și ambii părinți ar trebui să se implice pentru a-l face pe copil cât mai confortabil cu plecarea la celalalt. O abordare benefică ar fi să planifice pe pași mic acest moment: mai întâi părintele vine în vizită în casa în care copilul petrece cea mai mare parte din timp și petrece un timp plăcut cu acesta aici. Următorul pas ar fi ca părintele cu care locuiește copilul să meargă în parc cu acesta și ulterior acolo să vină și celălalt părinte. Mai întâi părintele cu care copilul este obișnuit pleacă pentru perioade scurte de timp și îi lasă singuri pe cei doi, iar apoi, pe măsură ce copilul se simte mai confortabil, acest interval de timp va crește. În cele din urmă copilul va merge să viziteze și casa celuilalt părinte, inițial pentru o perioadă scurtă, care va crește treptat până când va ajunge să rămână și peste noapte acolo. O astfel de expunere treptată a copilului este utilă și când în viața unui părinte apare un nou partener de viață, întâlnirile cu acesta organizându-se mai întâi în afara casei și pe intervale scurte de timp. Este important să încurajați contactele copilului accesul copilului la celalalt părinte și să nu respirați ușurați dacă acesta refuză să îl vadă, pentru că, de exemplu, oricum nu sunteți de acord cu felul în care acesta gestionează copilul sau cu modul în care se raportează la divorț (de ex., dacă va învinovățește). Copilul are nevoie să învețe din proprie experiență despre punctele tari și slăbiciunile celor doi părinți. Dacă îi veți limita aceste experiențe și veți încerca să îi impuneți propriileopinii, vă puneți în pericol propria relație cu copilul, pe termen lung.
  • Asigurați pe cât posibil accesul copilului la celalalt părinte(telefon, email, un jurnal pe care să îl completeze alternativ) și fiți alături de el atunci când își exprimă dorul de părintele care lipsește. Încurajați-l să-și exprime emoțiile, inclusiv printr-un desen sau o scrisoare pentru părintele absent, și explicați-i că este normal să se simtă așa. Permiteți-i copilului să aibă la el o poză a celuilalt părinte sau să aducă jocuri/cărți pe care obișnuiește să le joace/citească cu acesta.
    În toate aceste demersuri, nu învinovățiți și nu vă certați cu celalalt părinte, mai ales în fața copilului. Alegeți să aveți aceste discuții când sunteți calm, referindu-vă la dvs., la ce simțiți și gândiți – exprimați astfel o opinie proprie (care nu e neapărat cu valoare de adevăr), fără a-l acuza pe celălalt. Dacă nu reușiți să vă păstrați calmul, comunicați în scris, având astfel șansa să recitiți și să nu reacționați impulsiv sau chiar să cereți feedback de la un prieten. Și, nu în ultimul rând, renunțați să încercați să controlați ce face celălalt părinte cu copilul (atât timp cât acesta nu este pus în pericol). Amintiți-vă că sunteți responsabil doar pentru propriile acțiuni și că rolul dvs. este de a-l ajuta pe copil să treacă cât mai bine peste această perioadă, chiar dacă asta presupune să luați apărarea celui de care ați ajuns să divorțați din cauza neînțelegerilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.