Cum ne descurcam cu adolescentii nostri?

Inainde de orice, as vrea sa va spun ca si eu am un adolescent „in dotare”:). Ca multi alti parinti, intampin si eu destule dificultati specifice varstei. Binenteles ca la un simplu search pe google veti gasi tot felul de sfaturi, unele pertinente, altele mai putin, dupa care sa ne ghidam.

Varsta adolescentei, daca ne amintim, este una pe cat de frumoasa, pe atat de tumultoasa. Vrem in egala masura sa ramanem copiii si sa fim tratati ca adulti. De aici intreaga bulversare, atat a parintilor , cat si a adolescentului nostru.

Parintii nu sunt pregatiti sa trateze adolescentul altfel decat ca pe un copil, iar adolescentul se razvrateste;

Parintii nu reusesc sa-si ajusteze modalitatea de relationare, iar adolescentul se razvrateste;

Parintii nu reusesc sa inteleaga noua nevoie a adolescentului – intimitatea, iar adolescentul se razvrateste;

Parintii nu sunt pregatiti pentru diverse refuzuri ale adolescentilor (daca pana acum copilul era langa parinti tot timpul, acum adolescentul prefera sa-si petreaca timpul liber, vacantele alaturi de prieteni).

Si mai ales, parintii nu sunt inca pregatiti pentru a-l vedea avand o relatie…

Desi pare evident, poate fi cumva enervant sa ni spuna ca o relatie buna intre parinti si adolescenti nu incepe in niciun caz in… adolescenta!

Trebuie constientizat faptul ca adolescenta nu este decat o continuare a stilului parental. Un parinte anxios care vede pericole la tot pasul s-ar putea sa aiba un adolescent plin de rebeliune sau dimpotriva un adolescent fara prieteni si plin de complexe. O mama care a dormit cu copilul in pat, care i-a controlat orice miscare si rasuflare s-ar putea sa aiba surprize mari de la adolescentul care nu mai suporta presiunea si lipsa de intimitate.

Cel mai dificil nu este poate sa gasesti distanta corecta intre flexibilitate si fermitate, ci sa observi trecerea anilor si dreptul adolescentului de a se manifesta autonom, intr-o buna zi.

Modul cum ai relationat cu copilul tau, increderea pe care copilul o are in tine ca si parinte, comunicarea si timpul pe care i l-ai acordat pana la momentul adolescentei fac diferenta. Pentru ca un adolescent sa tina cont de limitele pe care i le indica parintii trebuie ca acestia sa-si fi castigat credibilitatea si dreptul de a fi luati in serios. Altfel, toate sfaturile vor fi catalogate drept „predici” tinute de pe pozitie de superioritate, iar adolescentul va face tot posibilul sa isi sfideze parintii.

Critica nu functiona nici cand era copil; crezi ca ar fi mai potrivita acum, in plina faza de cautare a identitatii? Gandeste-te ca oricum este la o varsta plina de nesiguranta si cautari dureroase, nici el nu stie ce vrea; in plus, a afla ce vrei si cine esti este un drum plin de frustrari si suferinta. Transforma-te mai degraba intr-un partener de drum decat intr-un exemplu pe care el ar trebui sa-l urmeze. Ar fi bine sa ne amintim cum eram noi la varsta adolescentei… ce simteam… ce gandeam… ce nevoi aveam… cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri. Asa, cu siguranta vom gasi parghiile necesare comunicarii si relationarii cu persoanele cele mai dragi noua: copiii nostri.

Si nu uita: de cele mai multe ori, felul in care decurge relatia ta cu adolescentul este decisiv pentru modul in care acesta se va raporta mai tarziu la celilalti, la viata si chiar la el insusi.

Voi cum va descurcati cu adolescentii vostri?