Iata una dintre intrebarile la care ste extrem de dificil sa gasesti un raspuns.
Cateva argumente legate de implicatiile pe care le are divortul intr-o familie cu copiii, te pot ajuta.
Casnicia ta nu mai merge. Pot exista probleme serioase: abuz de alcool, violenta, relatii extraconjugale. Sau pur si simplu lipsa de timp si lipsa de comunicare v-a facut sa va indepartati unul de celalalt si sa nu mai reusiti sa va regasiti.
Trendul actual este sa nu stai foarte mult pe ganduri inainte de a iesi dintr-o casnicie care nu mai merge. Feminismul care ne ghideaza in prezent, ne indeamna sa ne punem pe primul loc, pe principiul ca o mama nefericita inseamna musai un copil nefericit, in timp ce o mama fericita, garanteaza fericirea copilului sau.
Ambele extreme sunt nocive. Adevarul este mereu la mijloc.
Ceea ce este cu adevarat important: copiii nu trebuie sa traiasca intr-o situatie abuziva. De cele mai multe ori, motivele pentru care este luat in calcul divortul, nu sunt atat de grave ca si abuzul. Pur si simplu partenerii, coplesiti de respomsabilitati si obligatii, afectati de lipsa de timp si de comunicare, nu se mai regasesc si, cel putin unul dintre ei este convins ca nu a facut alegerea corecta a partenerului de viata.
Uneori partenerii sunt tentati sa ramana impreuna, insa modelul de familie pe care il ofera copiilor nu este unul bun. Chiar daca certurile sunt evitate de fata cu cie mici, atmosfera este vrand nevrand incarcata, iar absenta momentelor tandre, pline de afectiune dintre cei doi parinti, ii va crea copilului idee ca asa arata o relatie normala intre doi adulti.
In plus, gandul ca trebuie sa te sacrifici de dragul copiilor, genereaza inerente frustrari, care isi pun amprenta asupra comportamentului tau si a relatiei cu cei din jur.
Reducerea activitatilor facute impreuna, ca o familie, reducerea numarului de prieteni comuni, transmit de asemenea mesaje eronate copilului, care ulterior poate dezvolta modele negative de relationare.
Este dificil sa ii explici unui copil care se simte fericit si iubit de ambii parinti, de ce unul dintre ei nu va mai locui cu el.
Desi cu rabdare, empatie si sustinere 80% dintre copiii proveniti din familii divortate depasesc momentul fara „sechele” de ordin psihologic, momentul este unul dificil, care-i poate marca cativa ani din copilarie.
Daca in ciuda eforturilor noastre, s-a ajuns totusi la divort, binele copilului trebuie sa primeze si el trebuie sa beneficieze de tot sprijinul posibil pentru a depasi aceste momente dificile. Parintii trebuie sa lase deoparte animozitatile si sa colaboreze pentru a asigura acest deziderat.
Daca, dimpotriva, ati decis sa ramaneti impreuna in ciuda dificultatilor, decizia nu trebuie privita niciodata ca pe un sacrificiu, iar copilul nu trebuie niciodata sa ajunga sa poarte vina sau responsabilitatea acestei decizii.