Tipologia tulburarilor de anxietate

Diversele tipuri de anxietate necesită o abordare specifică pentru a putea fi gestionate eficient, abordare ce implică informații și recomandări utile pentru orice adult care trăiește astfel de stări de anxietate. Principalele tipuri de anxietate.

Atacurile de panică- Anumite mame se tem de atacurile de panică și ajung să evite să facă lucruri sau să meargă în locuri care ar putea genera simptome specifice atacului de panică.De obicei, evitările se referă la:
• Anumite locuri care amintesc de un atac de panică din trecut;
• Locuri din care este greu de ieșit în cazul în care apare un atac de panică (spații publice aglomerate);
• Activități care produc simptome fizice asemănătoare celor din atacul de panică (de exemplu, ritm cardiac accelerat).

Adeseori, anxietatea este atât de intensă încât persoana respectivă acceptă cu greu să-și mai părăsească locuința. În astfel de situații este bine să se informeze asupra strategiilor de a gestiona tulburarea de panică, luând în considerarea următoarele principii de bază:
• Atacurile de panică nu sunt periculoase, deși sunt resimțite într-o manieră dramatică ca senzație de leșin sau de moarte iminentă;
• Atacurile de panică sunt de scurtă durată, deși uneori sunt resimțite ca durând foarte mult;
• Atacurile de panică sunt trăiri proprii, de obicei cei din jur neputând să le observe.

Comportamente obsesiv compulsive- Alte mame se concentrează pe gânduri supărătoare, generatoare de anxietate, gânduri care le revin în minte în permanență. De exemplu, se pot gândi la faptul că își rănesc copilul, că acesta se îneacă cu mâncare sau se îmbolnăvește de o boală gravă, că este răpit de un străin, că totul în jur este infestat de germeni periculoșii sau alte substanțe toxice.

Pentru a face față acestor gânduri extrem de supărătoare, ele pot dezvolta anumite ritualuri sau compulsii:
• Evitarea anumitor obiecte sau situații;
• Repetarea în gând a unor rugăciuni sau fraze menite să blocheze gândurile supărătoare și să ”asigure protecția copilului”;
• Curățarea sau aranjarea repetată a obiectelor până când mama simte cu ”sunt bine;
• Verificări repetate continuu, ”pentru orice eventualitate”.

Multe mame suferă în tăcere și se simt stânjenite sau vinovate pentru că au astfel de gânduri și de impulsuri.Dar prezența obsesiilor nu le fac pe mamele respective nebune sau periculoase. Siguranța proprie și a celor din jur este determinată de acțiuni și nu de gânduri. Gândurile intruzive, nedorite și supărătoare sunt experiențe comune pe care oricine le poate trăi din când în când.

Diferența dintre tulburarea obsesiv compulsivă (TOC) post-partum și psihoza postpartum – Tulburarea obsesiv compulsivă post-partum este net diferită de psihoza post-partum întrucât, în cazul psihozei, proaspăta mămică a pierdut contactul cu realitatea și manifestă iluzii sau credințe iraționale datorită cărora își poate pune în pericol copilul. De exemplu, ea poate crede că bebelușul său este posedat de demoni, aude voci și/sau vede lucruri pe care alții nu le văd. Psihoza post-partum este o problemă extrem de serioasă care necesită sprijin profesionist.

Pe de altă parte, femeile care prezintă tulburare obsesiv compulsivă post-partum nu își pierd contactul cu realitatea. Tulburarea obsesiv compulsivă este o tulburare anxioasă, iar persoanele afectate sunt extrem de deranjate de gândurile lor intruzive și se angajează în comportamente menite să le diminueze sau să ”neutralizeze” întrucât le este frică că aceste gânduri ar putea să se adeverească. Aici apare diferența față de femeile care suferă de psihoză post-partum, care nu pot face distincția între ceea ce gândesc și realitate și pot începe să acționeze pe baza gândurilor lor.

Anxietate generalizată- Alte mame încep să se îngrijoreze în mod exagerat și necontrolat. Ca urmare, se simt în mod continuu încordate și pe marginea prăpastiei, au mereu îndoieli exagerate referitor la cele mai mici decizii legate de sănătatea și siguranța copilului și la abilităților lor de mame. Le este greu să întrerupă fluxul acestui tip de gânduri, mai ales înainte de culcare. În acest context este important să se informeze și să folosească diferite modalități de a-și controla îngrijorările.

Dacă anxietatea este exagerată iar îngrijorările devin de necontrolat, trebuie învățate și folosite strategii de gestionare a anxietății generalizate.

Stresul post-traumatic- Pentru anumite femei, nașterea poate fi o experiență traumatizantă sau poate declanșa, pentru femeile care au trăit de-a lungul vieții anumite traume (cum ar fi un abuz sexual în copilărie), stări cum ar fi:
• amintiri supărătoare și foarte vii;
• coșmaruri și flashback-uri referitoare la evenimentul traumatic;
• indiferență și detașare;
• reacții extreme, emoționale sau fizice, la amintirea evenimentului traumatic;
• dorința de a evita lucrurile și situațiile care amintesc de evenimentul traumatic.

Nu orice femeie care a trecut printr-o naștere traumatizantă dezvoltă astfel de simptome. Unele mame trec prin astfel de stări o perioadă de câteva săptămâni, care apoi dispar și ele pot merge mai departe.Este de asemenea important de reținut că uneori aceste simptome nu se manifestă imediat după un eveniment traumatic, ci pot să apară câteva luni sau chiar ani mai târziu.

Anxietatea socială- Unele mame sunt extrem de conștiente de propria persoană când sunt în prezența altora. Ele pot avea dificultăți să vorbească în public sau pot evita anumite situații din frica de a fi evaluate și criticate. De exemplu, o proaspătă mămică poate evita să meargă la locul de joacă din cauza fricii că ceilalți ar putea să gândească lucruri negative la adresa ei. Ar putea să fie extrem de anxioasă gândindu-se că ar putea face ceva nepotrivit, că ar roși sau s-ar bloca. Întrucât interacțiunile sociale îi creează un disconfort accentuat ea poate să decidă să stea acasă și să evite oamenii ori de câte ori este posibil.

O tulburare anxioasă netratată crește riscul în viitor pentru diferite probleme de sănătate mintală. De aceea, dacă problema de anxietate interferează cu starea de bine generală sau cu abilitățile parentale este bine ca aceasta să fie discutată cu un specialist.